Tu știi să te bucuri în viața asta?

Dex-ul limbii române definește echilibrul ca pe un raport just între două lucruri opuse, o stare de armonie care rezultă din aceasta.Personal, aș continua să spun despre echilibru că a fi în balanţă nu înseamnă doar a ţine lucrurile în echilibru, ci a le cântării bine.

o-cafea-cu-lacrimiva-rog

„De multe ori ne sporim singuri durerea și suferința fiind prea sensibili, reacționând exagerat la lucruri mărunte și, uneori, luând lucrurile prea personal…”( Dalai Lama)

 

     Constat că am ajuns să vorbim despre suferință ca despre o prietenă care ne însotește : la cafea, la shopping, la muncă…și de cele mai multe ori în pat. A devenit  haina pe care o purtăm fiecare în stilul propriu, când nu renunțăm la drama din viața noastră. E ca și cum dacă îmi iei haina dezbrăcându-mă de ea, îmi vor vedea toți goliciunea! Vorbesc pentru cei care știu ce e suferința și durerea. Unii reușesc să le accepte mai ușor.

          Cred că Fericirea depinde de modul în care  dozăm nefericirea, pentru că  nimic nu este permanent…

       Ne concentrăm prea mult să  căutăm gândurile negative și rămânem  blocați în jurul acelorași gânduri negative.

     Spunea Osho despre scopul vieții că este acela de a fi mulțumit în cea mai mare parte a vieții. Aceasta mulțumire reprezintă echilibrul. Balanța vieții este înclinată spre bunătate, fericire, liniște sufletească și tot felul de alte trăiri și gânduri pozitive. De cealaltă parte, întâlnim suferințele și durerile.

     Observ că  suferința face parte din natura omului. Suferința nu este o anomalie.  Nefericirea nu ocolește pe nimeni. Toți suferim sau vom suferi la un moment dat. Dacă considerăm suferința ca pe ceva nefiresc ce n-ar trebui să simțim niciodată, o să căutăm mereu  un vinovat pentru nefericirea noastră.

Cine este vinovatul?

   Vinovatul nefericirii poate fi oricine: statul, sistemul de învățământ, familia, părinți abuzivi, partenerul de viață. Se poate ne orientăm vina spre interior: e ceva in neregula cu mine?!  Tot timpul există ceva sau cineva în legătură cu nefericirea…

      Riscul concentrării pe găsirea unui vinovat și pe menținerea unui statut de victimă reprezintă  perpetuarea suferinței, care face să persiste senzația de furie , frustrare, ură.

       Este normal să căutăm și să identificăm cauzele și să căutăm soluții, dar cât timp considerăm suferința o stare pe care o respingem, nu vom avea o viață fericită. Nu trebuie  investestit  în  starea de victimă, frică și suferință. Bucuria se află doar pe frecvența bucuriei…Îngerii nu locuiesc în suferința chiar dacă ei lucrează în iad… 

      Da! Suntem produsul unei lumi imprefecte, suntem imperfecți. Tocmai această imperfecțiune este frumusețea vieții.

        De ce în realitate nu este așa de simplu? Pentru că unele feluri de suferință sunt inevitabile, iar pe altele ni le cream singuri prin retrăirea amintirilor dureroase raportănd viața la trecut. E clar, răul ca să existe este ca binele să nu facă nimic ! Cu cât ne cramponăm, cu atât mai mult vrem să înțelegem de ce persoana iubită cândva,  ne-a făcut să trăim  momente dureroase…Cred că  felul în care reacționăm, atitudinea pe care o avem în fața nefericirii  face diferența de restul. Cum am putea distinge și aprecia fericirea fără  a cunoaște fața nemiloasă a suferinței?

Tu știi să te bucuri în viața asta?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s