Ea

 

Ea avea 53 de ani când m-am născut şi 71 de ani  când A PLECAT. Până atunci nu ne-am despărțit niciodată, abia după aceea am înţeles eu că ea este o fiinţă specială pentru mine. Și de când ea a plecat, mie nu-mi mai este frică de moarte. Însă, odată cu plecarea ei, a început să-mi fie frică de viaţă.

Spunea:

” Iubeşte-te şi pe tine. Să fii blândă cu ceilalţi și să nu uiţi de tine, că blândeţea asta trebuie hrănită cu ceva…

Să ştii când să renunţi, când să spui „nu“, să ai bucurii care să fie numai ale tale. Că orice om, dacă vede că dai, vrea din ce în ce mai mult. Dă de mâncare altora, dar nu o da pe toată. Păstrează şi pentru tine, ca să ai mereu din ce da.

Şi cântă când eşti singură. Cântă că să te-audă sufletul tău.

Să nu-ţi fie frică să fii tu cum eşti. Să nu te dai după lume. Învaţă de la orice om ce-ţi place la el, indiferent cine-ar fi omul ăla. Şi fă în felul tău, schimbă-l, ca să ţi se potrivească ţie.

Să nu fii aspră ca mine, fi diplomată. Tu să fii mai îngăduitoare cu lumea, că eu  că mereu am fost iute la mânie şi sabie la limbă.

Oamenii care se potrivesc sunt ăia care au multe feluri de mâncare preferate în comun.

Bărbatul se alegi după caracter”.

Eu, crudă ca orice copil, aşteptam să termine pentru că uneori nu-mi părea interesant ce-avea de spus.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s