Vorbește pădurea

Ea era Alipt. El era Euc.
Formau un cuplu relaxat, având o relație plină de înțelegere. Când ea rămănea acasă, el pleca cu treabă. Lunea, miercurea și vinerea Euc avea întâlnire la club cu amicii până la 9:00 seara. Când ajungea acasă, serveau masa împreună. Alipt încropea cina cum știa mai bine, pentru că nu era prea pasionatå de bucătărie. Pe Euc nu l-a auzit niciodată să se plângă de lipsa ei de talent.
Așadar, le rămâneau weekend-urile, serile de marți și de joi. De cele mai multe ori nu reușeau să se bucure de ele dacă apăreau alte angajamente care să o țină pe ea departe de casă.
Diminețile se derulau mereu pe grabă, abia dacă Alipt și Euc puteau să bea ceaiul și cafeaua împreună. Au tot încercat să se trezească mai devreme, dar la orele târzii la care se băgau noaptea la somn, slabe șansele…Nu ieșeau pe ușă fără pupicul regulamentar care pe Alipt o ajuta să-și mențină Zen-ul, mai ales când era înconjurată de oameni stresați și ofuscați. În timpul zilei se sunau ca să știe unul de celălalt. Își trimiteau link-uri interesante, își făceau favoruri, uneori mâncau împreună la pránz – moment grozav să petreacă timpul chiar și atunci când aveau ochii pe telefon și-și trimiteau unul altuia glumițe.
Majoritatea discuțiilor lor erau pe subiecte de pe net. Uneori căutau diverse destinații despre care citiseră sau auziseră, ea îi trimitea pisici, el îi trimitea articole complexe ca ea să le digere.
Într-o zi, Alipt se gândi să planifice o călătorie în weekend, ca să nu mai ajungă să petreacă timpul liber pe canapeaua din fața televizorului sau cu ochii în ecranul laptop-ului, să nu mai aibă un stil de viață dependent de tehnologie. O amică recomandă lui Alipt să viziteze o pădure despre care se spunea că ar fi specială, că multitudinea de arbori alcătuiau o perdea greu de pătruns neexistând poteci, fiind un loc depărtat de viața trepidantă a metropolei.
În aceeași zi, Alipt povesti entuziasmată lui Euc despre acest loc și că ar vrea să-l viziteze.
În prima zi liberă erau pregătiți de drum cu tot traseul pus la punct și cu bagajele gata pregătite pentru a călători mai mult timp. Plecară dimineața devreme cu destinața setată pe GPS.
Au ajuns seara și s-au cazat la hotelul unde făcuseră rezervarea. În zorii zilei următoare, pentru prima oară după atâta vreme, Alipt inspiră adânc aerul ionizat și tare care îi umplu ochii de lacrimi. Euc seta coordonatele locațiilor programate de vizitat.
Au ajuns lângă pădure când se făcu amiază. Au observat arborii dispuși pe o pantă molcomă, așezați unii lângă alții într-un amestec intim și haotic, mari și mici, aflați într-o bătălie pentru supremația teritoriului și a luminii.
Liniștea adâncă fu tulburată deodată de o adiere de vânt în care doar cineva cu auz dezvoltat putea să recunoască vorbe șoptite suav. Pădurea vorbea!
Deodată, au fost surprinși de vederea unei femei. Euc puse pe seama neatenției felul cum apăruse aceasta și o privi liniștit cum se apropia de ei. Alipt nu întârzie să intre în vorbă cu ea, salutând-o politicos. Femeia răspunse la rândul ei cu blândețe, iar pe Euc care nu schița nimic, îl privi înclinându-și capul într-un salut. Euc continuă să o privească curios. Arăta tânără deși după glas părea că ar fi în vârstă. Era delicată, firavă deși emana o forță vie.
Din vorbă în vorbå, Alipt află de la ea că, oamenii care au străbătut pădurea pânâ la capătul ei, au devenit nemuritori, că fiecare a sădit în ea un copac special care a devenit unic.
Ascultând aceste afirmații, Euc întrerupse conversația celor două femei vizibil iritat întrebând pe un ton sec:
– De unde știi?
Atenția femeii se mută pe Euc, privindu-l cu ochii de culoare verde vegetal care își schimbară culoarea într-o nuanță de sienna în momentul când îi răspunse:
– Sunt Pădurea. De astăzi aveți rezervat locul vostru de sădit un copac, la margine.
Acestea fiind spuse, femeia se întoarse depărtându-se în direcția de unde apăruse, lăsând în urmă pe Alipt și pe Euc care o priveau amuțiți.
***

Călătorului:

Dacă treci pe lângă pădurea care vorbește, ai să vezi crescut undeva la marginea ei un copac care a fost sădit în cenușa unui cuplu: el a fost Euc, ea a fost Alipt; doi oameni care după ce au străbătut pădurea până la capătul ei, au devenit nemuritori în mod unic: EucAlipt. Împreună pentru o eternitate.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s