„Evadarea de la Auschwitz” Andrei Pogojev

Recenzie:
Andrei Pogojev s-a născut în 1912 în Donețk, Ucraina, înainte de război a lucrat ca miner și inginer minier. A fost mobilizat în iunie 1941 și a luptat în calitate de comandant de pluton într-un regiment de artilerie, iar în luna septembrie a aceluiaș an a fost luat ca prizonier. În 1943 a fost finalmente la liniile sovietice. După război, a revenit la activitatea de inginer minier. A murit în 1990.

„Majoritatea au fost împușcați, totuși mulți dintre ei au scăpat. Cei recapturați au afirmat că evadarea fusese cauzată de teama de a nu fi trimiși în camerele de gazare – când se anunțase că vor fi transferați în partea nou construită a lagărului. Ei nu crezuseră informația despre transfer, ci presupuseseră că erau mințiți, deși în realitate nimeni nu dorea să-i gazeze. Bineînțeles, ei știau despre exterminarea politrucilor și comisarilor sovietici și se temeau să nu le împărtășească soarta.”
Este adevărat că cei mai mulți autori de cărți autobiografice care prezintă ororile Holocaustului sunt evrei, tocmai de aceea această carte este diferită, fiind mărturisirea suferințelor îndurate de un soldat rus căzut prizonier în mâinile nemților alături de alți 70 soldați ai Armatei Roșii si cum au organizat o extraordinară evadare în masă in lagărul de concentrare de la Auschwitz.
Relatarea este una personală, Andrei Pogojev, cu numarul de deținut 1418. Cartea prezintă povestea sa ca supraviețuitor cu cicatricile suflet ului care nu s-au vindecat.

Pogojev descrie cum fusese prins de nemți în decursul retragerii haotice a Armatei Roșii din 1941 și, alături de 20 000 de soldați capturați, cum ajunsese în cele din urmă în lagărul morții, la Auschwitz. După un an, doar 1 200 dintre deținuții aceia mai erau în viață, uciși de mânia nemților, de foame, frig, munci grele și plăcerea nestăvilită în numele lui Führer.

Relatarea sfâșietoare a întâmplărilor trăite de el adaugă un capitol nou la istoria ororilor din lagărele de concentrare naziste. Pogojev își reamintește în detaliu viața și moartea din lagăr, bolile și subnutriția, condițiile îngrozitoare și cruzimile care i-au ucis pe toți camarazii săi, cu foarte puține excepții. Supraviețuirea lui Pogojev în circumstanțele respective este remarcabilă.

„Crimele la care am asistat sunt deocamdată necunoscute pentru istorie, de aceea rog juriul să-mi accepte mărturia- o parte infimă din ceea ce am vpzut și suferit- și să-i pedepsească pe călăii SS-iști de la Auschwitz. Aceasta este o pledoarie a conștiinței mele. Conștiința unui om care a supraviețuit ororilor de la Auschwitz.”

Descrierea evadării și a călătoriei spre răsărit, prin munții Carpați și Ucraina, până la reuniunea sa cu Armata Roșie, reprezintă o lectură de neuitat. Povestea palpitantă a autorului nu s-a oprit, însă, acolo. În 1967, după douăzeci de ani, el a fost chemat să depună mărturie într-un tribunal din Frankfurt împotriva foștilor săi temnicieri de la Auschwitz.

O carte uluitoare, o lectură emoționantă care ne arată cât de repede pot fi depășite barierele umane, cum oameni normali se pot transforma în oameni excepționali atunci când circumstanțele o cer. O lectură care mă doare până la sânge.

“Evadare de la Auschwitz” nu este în niciun caz o lectură pentru persoanele sensibile. Paginile ei sunt pline de suferințele prizonierilor de la Auschwitz și Birkenau, despre puterea de îndurare a ființei umane și despre supraviețuire.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s