Până să fii top treci prin trei etape: 1.Negare și blamare. Cei ce nu cred în tine sau în ideile tale te vor blama sau vor arunca cu negativitate asupra ta. Genul : nu merge, nu exista, nu se poate, ai nevoie de bani mulți…etc. Dacă treci de etapa asta ajungi în etapa de Educare. 2. Self education. Îți dai seama că pentru a fi top ai nevoie de o educație aleasă și să fii cel mai bun pe domeniul tău. Aici ai nevoie de bani pt. tine. Investește în cursuri, în haine, în a te respecta și educa să fii cel mai bun/ă. 3. Cercuri Sociale sau Networking. Când vei crește o să îți dai seama că sunt foarte puțini cei ca tine. Pentru că restul rămân în urmă și tu evoluezi. Astfel ajungi să ai nevoie de oameni noi și prieteni noi la același nivel sau mai puternici ca tine. În etapa asta ajungi în cluburi cu nivel antreprenorial și cu open mind people. Îți doresc să treci prin toate etapele. Spor!

Ce am învățat de la viața mea?Am învățat că o lumânare poate aprinde mii de lumânări. Uneori un singur om poate schimba o generație… Mă strădui să împrăștii lumina.Am învățat că dacă lași toate căruțele să ți-o ia înainte nu vei mai putea înainta de praf…Am învățat că scopul primordial al vieții mele nu este să conduc firme, să dețin doctorate, să am vacanțe în insule exotice, ci să fiu un creion ce scrie povești pentru Dumnezeu.Am învățat că pot să nu ajung erou. Dar acolo unde sunt, trebuie să îmi fac datoria!Am învățat că trebuie să învăț din greșelile altora. N-am timp să le fac eu pe toate!Am învățat care este cel mai mare păcat: să nu îți dai seama că trăiești în păcat. Să faci răul crezând că faci bine.Am învățat că viața este ca marea: nu îi pasă că nu știi să înoți!Am învățat că nu doar sufletul e prețios. Ci și trupul. E pahar de unică folosință. Dacă nu ai grijă de el la tinerețe, vei regreta amarnic mai târziu.Am învățat că atunci când orgoliul strălucește prea tare, orice înțelepciune se întunecă. Și unde lipsește înțelepciunea, domină prostia.Am învățat că inima nu e vie dacă pulsează numai sânge. Ci dacă pulsează și dragoste !Am învățat că lumea nu se cucerește cu sabia sau cu forța. Ci cu dragostea.Am învățat că arătatul cu degetul poate ucide. Nu doar pe cel arătat…Am învățat că dacă vrei să faci ceva, vei găsi o cale. Dacă nu, vei găsi o scuză…Am învățat că Dumnezeu ne dă copii nu ca să umplem planeta, ci ca să putem simți la microscară ce trăiește El la macrocosmos!Am învățat că părinții buni dau copiilor și rădăcini, și aripi. Rădăcini ca să nu uite unde au casa, și aripi ca să nu uite unde e Cerul.Am învățat cum arată fericirea. Privește în ochii unui cerșetor după ce i-ai oferit o bucată de pâine.Am învățat că viața e de… sticlă. Se sparge atât de ușor. Dar mai știu și că lui Dumnezeu îi place să lipească cioburi.Am învățat că oamenii din jur pot fi egoiști, irascibili, invidioși și răi.

Destinația cuiva nu este niciodată un loc, ci un nou mod de a vedea lucrurile.

O educație bună este atunci când poți suporta educația proastă a altora.

Nu te juca cu sufletele pentru că la sfârșitul jocului poți să pierzi. Nu este nimic mai vulgar decât să nu le fi respectat “timpul” acela pe care îl oferă cuiva…

Lacrima i-a spus zâmbetului:-Te invidiez pentru ca esti mereu fericit!Zämbetul í-a räspuns: Greșit, pentru că de-atât de multe ori îmi vine greu sā-mi ascund durerea!

Bucuria de a darui cu grija pentru a pastra demnitateaa celorlalti.”Am auzit-o pe mama cerând vecinilor sare. Dar aveam sare acasă, așa că am întrebat-o de ce le-a cerut vecinilor.Ea a răspuns: pentru că vecinii noștri nu au mulți bani și de multe ori ne cer câte ceva.Din când în când, le mai cer și eu ceva mic și ieftin, să simtă că avem și noi nevoie și de ei.Astfel le va fi mai ușor să ne ceară ceea ce au nevoie.Și asta am învățat de la mama… să creștem copii empatici, susținători și cu sufletul bun.”

Hrisostom Filipescu: ”Oamenii vor să fie fericiţi, dar în fiecare dimineaţă se trezesc supăraţi pe viaţă, supăraţi pe lumina care intră pe geam, supăraţi că începe o nouă zi în care trebuie s-o ia din nou de la capăt…Oamenii vor să fie fericiţi, dar îmbracă haine mohorâte, merg cu capul aplecat, salută trişti şi cu jumătate de gură, numără crăpăturile din asfalt şi găurile din şosea…Oamenii vor să fie fericiţi, dar intră trişti şi stresaţi la locul de muncă, se grăbesc să-şi judece colegii şi să-şi învinuiască şefii pentru tot ceea ce-i nemulţumeşte…Oamenii vor să fie fericiţi, dar pleacă spre casă apăsaţi de stresul de la muncă, pe care nu ezită să-l împrăştie şi în casele lor…Oamenii vor să fie fericiţi, dar creşterea copilului a devenit o povară şi dorinţa lui de joacă, un stres în plus..Oamenii vor să fie fericiţi, dar stau ţintuiţi în faţa televizorului la ştiri, se îngrozesc la filme comerciale şi se înfurie la emisiuni politice…Oamenii vor să fie fericiţi, dar acoperă cerul nopţii cu jaluzele opace, la culcare frământă anxioşi gândurile de peste zi şi pentru insomnie dau vina pe viaţă…Oamenii vor să fie fericiţi, dar tăcerea ori reflecţia li se pare timp pierdut, rugăciunea o naivitate, iar liniştea greu de suportat…Oamenii vor să fie fericiţi, dar n-au timp pentru ei..Oamenii vor să fie fericiţi, dar n-au timp de fericire…Oamenii n-au timp să descopere că fericirea e în ei, în cerul dimineţii, în zâmbetul cu care salută oamenii, în ochii colegilor de la muncă, în joaca copilului, în liniştea casei, în stelele de pe cer şi-n rugăciunea de dinainte de culcare…Fă, Doamne, ca oamenii să înveţe să fie fericiţi! „